Denumire stiintifica: Rhamnus cathartica.
Alte denumiri pentru verigariu: părul ciutei, lemnul cainelui, gladis, spinele  cerbului, voniceriu.

Descriere. Aspect.
Verigariul este o planta lemnoasa sub forma de tufa arborescenta cu  ramurile tepoase. Frunzele ovale au marginea dintata si sunt prevazute cu un numar mic de nervuri arcuite. Florile sunt mici, de culoare galbena-verzuie si sunt dispuse in smocuri la baza frunzelor.
Fructele sunt de culoare neagra la maturitate.
Planta creste spontan in locuri pietroase, uscate si la marginea padurilor in zona de campie si de deal.

 Recoltare si continut.
Se  recolteaza fructele care se culeg in septembrie—octombrie cand ajung la deplina maturitate.
Contin antraglucozide, mucilagii, substante rezinoase, flavonozide, acizi organici, pectine, pigmenti antocianici.

Proprietati terapeutice:
Verigarius se intrebuinteaza ca purgativ si diuretic.

Contraindicatii:

Depasirea unor anumite doze deoarece poate produce voma.

 Administrare: 

   1. Se consumă 10—15 fructe dimineata pe stomacul gol. Este un purgativ eficient in constipatii cronice.
   2. Decoct: se fierb 25—30 de boabe intr-o ceasca de apa. Se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara si se bea dimineata. Este un bun purgativ.
   3. Boabele fierte se pot pune in mancarea persoanelor care tin cura de slabire.
  4. Sirop: se lasa catva timp o jumatate de kilogram de fructe in contact cu 1 kg de zahăar, apoi se fierbe pana ce se obtine o consistenta siropoasa. Din acest sirop se ia zilnic cate o lingurita de mai multe ori pe zi. Este un bun laxativ. Se poate folosi si punand cate o lingurita de sirop la o ceasca de ceai.  Se bea caldut ca laxativ.
   5. Fructele: se pot usca pe cuptor pentru a putea fi folosite in timpul iernii.